Ceea ce m-a inspirat sa devin avocat

O persoana inteleapta mi-a spus odata, demult, sa caut o cariera, care sa imi permita sa fiu util oamenilor din jurul meu. Cred ca avocatura e o profesie in care, asemeni medicinei, esti in masura sa ajuti oameni care se afla in situatii de criza.

Sentimentul de a putea aduce confort unei persoane care se afla intr-o situatie limita, faptul ca aceasta profesie iti permite sa fii un sprijin pentru cei nedreptatiti ( iar abuzurile autoritatilor si a semenilor deopotriva sunt numeroase), imi ofera emotia pe care o caut de la ocupatia de zi cu zi.

Bineinteles, exista si sentimentul castigarii unui dosar, care poate fi o senzatie foarte placuta, insa nu trebuie sa ne lasam coplesiti de aceasta senzatie, intrucat o dorinta excesiva de a castiga cu orice pret poate strica, deziluziona si chiar conduce la o tendinta de a specula legea mai mult decat trebuie. Important e sa se faca dreptate.

Am avut ocazia sa il ascult cu atentie multa vreme pe unul dintre cei mai mari penalisti pe care l-a vazut acest oras, care a devenit cu timpul un model pentru mine, si de la care am invatat sa refuz dosarele in care nu cred si sa le preiau doar pe acelea in care vad o sansa de reusita.

Cred in valorile avocaturii, cred in carte si studiu, in detrimentul teatrului din sala de judecata, care din pacate s-a incetatenit in unele locuri, fiind preferat de clienti, in detrimentul solutiilor simple si pragmatice.